o poveste auzita la un prieten. Nu stiu cat de adevarata e:Intr-o noapte o fata pe numa Andreea pleca la o petrecere, intarziase destul de mult. Mergea cu bicicleta.
S-au auzit niste pasi in iarba... Iar peste cateva clipe iar s-au auzit. Speriata a inceput sa pedaleze mai repede. S-a oprit sa asculte... Liniste... Inima a inceput sa ii bata tare. Stia ca se afla ceva acolo... insetat de sange... Care o astepta...
"E doar in mintea ta, e doar in mintea ta" isi spunea ea, nestiind ce o astepta.
Pasii se auzeau iar, mai rapizi si mai aproape. Fata se urca pe bicicleta si pedala cat de tare putu, dar pasii se auzeau si mai aproape si mai aproape... Era prinsa, se auzeau pasi repetati, laolalta, "ori era un grup ori..." nu vroia sa gandeasca asta, era prea speriata.
Inconstienta a intrat intr-un cimitir... "Printre mormintele astea nu ma va mai putea gasi...doar nu mai cred in povestile cu zombii" gandea ea optimista. In momentul acela s-a auzit un urlet... De animal? Era mult mai straniu decat al unui lup... "Pare de om... un pshihopat?"
Batea vantul... Liniste... Copila parea mai calma. Dar oare scapase? Iesi din cimitir cat de silentioasa putu, dar e mai greu cand stii ca un pshiopat vrea sa... nu stia exact ce vroia... A continuat sa mearga, si nimerise exact unde isi lasase bicicleta (langa un copac batran) Bicicleta disparuse!
Ce avea sa faca? A luat-o pe jos, oricum casa era aproape. Era infricosator de optimista.
A mers, liniste... Casa prietenilor ei se vedea din departare, nu mai avea mult. Iarasi se auzi un urlet, unul de infrangere...unul de regret si altul de durere.
Ajunse in fata casei, dar toate luminile erau stinse... Ce?! Indurase atatea pentru a merge acasa?! "Nu!" nu avea de gand sa se intoarca... Dar ce avea sa faca? S-a asezat pe scari si a adormit.
Dimineata mama a venit sa-si caute fata, zacea moarta pe scari, la fel ca prietenii ei si familia in casa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu